Candoarea arhaică a lui Henri Rousseau la Veneția

Expoziția actuală de la Palazzo Ducale din Veneția a fost prelungită până la 6 septembrie, așa că mai aveți timp să mergeți să o vedeți. Merită, cu siguranță, deoarece protagonistul este Henri Rousseau, cunoscut și sub numele de Douanier, o personalitate centrală a artelor figurative între sfârșitul secolului al XIX-lea și perioada avangardei, celebru pentru atmosfere onirice, păduri și peisaje încântătoare.

Rousseau scapă oricărei catalogări, la fel ca și opera sa, inegalabilă în domeniul artei între secolele XIX și XX. Celebrele jungle, naturi moarte, portrete, peisaje pastorale transfigurează orașele industriale: realism pur, fermecat, băiețesc, iată-le pe toate reunite într-o singură expoziție intitulată "Candoarea arhaică", care cuprinde peste o sută de lucrări din marile instituții internaționale.

Proiectul nu se dorește însă a fi doar o altă celebrare a naivității pictorului francez, ci mai degrabă prezentarea unor studii de cursă lungă care pun în lumina critică și istoriografică potrivită opera sa. Artistul a fost, de fapt, un punct de referință pentru marii protagoniști ai avangardei istorice, pentru intelectuali precum Apollinaire și Jarry, pentru mari colecționari precum Wilhelm Uhde și Paul Guillaume, dar și pentru numeroși pictori precum Cezanne, Gauguin, Seurat, Morandi, Carrà, Frida Kahlo, Picasso și Kandinsky. Toți acești artiști au lucrări în expoziție care dialoghează cu cele ale lui Rousseau. Alături de acești artiști, expoziția prezintă lucrări ale vechilor maeștri - Liberale da Verona, Francisco Goya și alții - pentru a cerceta, într-o nouă manieră critică, arhaismul a cărui operă a lui Rousseau pare a fi linia de demarcație între secolele XIX și XX.

"Candoarea arhaică" este un titlu care subliniază originalitatea unui artist care, după revoluția impresionistă, a revenit să se concentreze asupra realismului, dar cu un ochi magic, fermecat, tulburător. Prin intermediul a opt secțiuni tematice, expoziția permite publicului să admire unele dintre cele mai cunoscute capodopere ale pictorului francez, cum ar fi popularul Autoportret (1889-90), Curtea păsărilor (1896-98) cumpărată personal de Kandinsky, Războiul numit și Călăuza discordiei (1894) pictat cu acea privire pe care marele său admirator Soffici, o numea pentru "ingenuitate copilărească." O "candoare arhaică", tocmai, ca cea care reiese din lucrările dedicate naturii sălbatice și celebrelor jungle, care se regăsesc în expoziție: Fermecătorul de șerpi (1907), Calul atacat de un jaguar (1910), pentru a numi o pereche. Și apoi naturile statice și seriile de portrete de bărbați și femei (adesea prieteni sau rude), printre care și Portretul de femeie cumpărat de Pablo Picasso și expus în fața lui La bouteille de Bass, într-o sală animată de poemul pe care Guillaume Apollinaire i l-a dedicat lui Rousseau în timpul banchetului care a celebrat achiziția și cu fundalul muzical al valsului "Clemence", compus de Rousseau însuși.